Sever

Se poate sa te saturi de ceva , chiar inainte de a-l fi „gustat” ?

Se poate sa simti atat de mult dezgust , incat sa iti vina sa vomiti ?

Se poate sa simti , dintr-o data , ca nu mai suporti – ca nu mai vrei sa continui ?

Minunat !!

 

Pai DA – uite ca se poate .

 

Intrebarea e : de ce se ajunge aici ? Simplu ; tot din vina noastra . Pentru ca oamenii nu sunt de incredere ( some of them ) – sta in natura lor sa minta si sa dezamageasca. Ei mint . Mint tot timpul ; desi nu au nici un motiv sa o faca . Am sa ii numesc idioti – pe cei care incurca fara rost spatiul si timpul .

Ma razbun – cuvintele sunt arma mea .

 

Nu sunt suparata . Doar realista – dupa o zi de c***t.  Ziua voastra cum a fost ?

Primăvară inutilă

 

Sufocată de viaţa cu program
Şi de-acelaşi „va urma” cotidian
Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari –
Pedagogi şi profesori octogenari
De algebră, geografie şi pian –
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Şi-a fugit din pension
De la „Notre-Dame de Sion”.

I-am citit isprava-n calendar
Şi-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cişmigiu
Sau la Şosea,
Cum făceam alt’dată-n fiecare an,
Când eram şi eu ca ea – un licean
Cu frecvenţa cursurilor pe… trotuar…

Dar de data asta, nu ştiu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum….
Poate n-am mai cunoscut-o eu…
Poate drumul ei şi drumul meu
S-au schimbat de mult,
Şi-acum
Nu mai fac acelaşi drum…

Sau pe drumul de la Ateneu
Până la Şosea
Şi hipodrom
Primăvara n-a-ntâlnit în capitală nici un om
Să-i ureze ca pe vremuri „bun sosit”.

Şi probabil că de ciudă în oglindă s-a privit,
Şi-a dat seama c-a visat,
C-a spart geamul doar în vis
Şi că visul evadării n-a fost vis adevărat!…

Primăvară, primăvară,
Inutila mea fecioară,
Nu cumva te-ai sinucis?…                   de  Ion Minulescu

 

 

Ce urat e afara .. Ploua din nou ; probabil ingerasii au multe hainute de spalat .:)) .

 

Nu am chef decat de un castroon imens de popcorn si de un film bun ; de preferinta unul lacrimogen cu o supradoza de romantism. De ce ? Probabil o fi de vina playlist-ul meu sufocat cu melodii de inmormantare : ” Ma intreb daca si tu ma mai pastrezi in gand \ Ma intreb daca si tu mai plangi din cand in cand…” and so on.

Am incercat sa citesc .. dar am adormit .   

 

Vreau un pahar de vin .

 

Vreau sa palavragesc cu cineva – care sa ma asculte cu atentie si sa nu rada cand am sa ii spun povestea melcului din unitate sau de durerea sosetelelor din bumbac. Cineva caruia sa ii impartasesc planurile mele pentru urmatoarele minute . Cineva care sa ma imbratiseze la sfarsit si sa imi spuna ~ pe curand ~ . Vrei sa fii tu acel cineva ? Acum e casa goala .. eu te astept.

 

Afara miroase puternic a noroi.

Afara ploua incet.

Afara suntem noi ; uita-te pe geam .  :P

 

 

Heeei . s-a oprit ploaia si a iesit soarele .YUPPY ! 

 

Dar voi ?

 

 

M-am hotărât. Am să scriu despre ei, despre oameni şi despre felul atât de ciudat al unora de a fi. Am să incerc ( de fapt am să mă străduiesc ) să nu jignesc pe nimeni – şi dacă am sa o fac – nu aveţi decât sa mă .daţi in judecată !

 

Oamenii sunt foarte diferiţi – şi nu doar în modul de a se îmbrăca şi în preferinţele muzicale ( subiect pe care -de altfel – l-am epuizat de atâtea ori ) – ci şi in modul de a gândi , de a privi lucrurile. Filosofic vorbind – de viziunea asupra vieţii şi asupra lumii, care diferă radical de la om la om. Deşi folosesc acelaşi vocabular , cuvintele au pentru ei alt conţinut. Nu vorbesc aici de aceia care  – mai slabi de înger fiind – au trăistuţa plină de cuvinte , replici şi expresii deocheate , pe care ţi le aruncă în faţă , fără nici un fel de introducere sau preludiu. Cu toţii cred că ne-am întâlnit – odată sau de mai multe ori – cu asemenea „situaţiuni” – unde încercăm , ca nişte actori de tragedii – să trecem peste .

 

Se practică in ziua de azi o prostituţie culturală formidabilă. Traversăm o criză într-adevăr , însă una morală. Nimeni nu mai dă doi bani pe principii si demnitate. S-a tâmpit lumea ! De ce ? Pentru că nu mai ştim cine suntem şi ce suntem ; nu mai avem conştiiţa valorii noastre. Ignoranţa şi imbecilitatea e în toi – o fi la modă. ~ Azi totul se cumpără ~ deviza stimabililor. Însă imi pare atât de rău să îi dezamăgesc , fiind nevoită şi obligată de circumstanţe – să le spun că nu se cumpără totul. Cultura, inteligenţa şi competenţa nu se pot cumpără – deoarece cultura nu o poţi achiziţiona de ici de colo. Trebuie să te apleci asupra ei un pic mai mult – dacă vrei intr-adevăr să fii cineva , nu pentru alţii – ci pentru tine şi pentru conştiinţa ta .

 

E urât sa fii ignorant. Dar şi mai urât este să râzi de ignoranţa ta. Un om incult e uşor manevrabil – de asta se întâmplă atâtea anomalii în societate. Toţi vor şi visează lucruri mari – însă nimeni nu face nimic. Verbul ” a munci ” se practică din ce in ce mai puţin. Cum să-ţi trăieşti viaţa aşa ?

 

Spectacolul e dramatic ; toţi îl contemplă.

 

Mentalitate de ciorap.

Hai să dormim.  Vorba aceea:  cui îi pasă ?

 

 

Imi ploua in suflet

Ploua intunecat .. de parca ar fi zi de spalat in Ceruri.

 

Oamenii se grabesc , alearga , tinandu-si umbrelele colorate cu grija unui actor grabit. Pe strada – simfonii de picaturi , de marionete si de ganduri ..  Oare la ce se gandesc ? Eu la ce ma gandesc ?

Ploaia e trista .. si amara acum . Oare cum ar fi fost viata mea daca as fi gasit mai des forta sa zambesc , sa ating o mana , sa mangai un obraz , sa spun „Te iubesc ” ? .. Ar fi fost diferita ? – Mai frumoasa poate decat mi-am imaginat.

Imi e dor de iubire .. un dor vechi si cumplit. Ieri , un prieten mi-a spus ca am ochii cuiva care viseaza lucruri triste. – sunt atat de usor de citit ..

Una dintre cele mai mari boli pe lumea asta este sa nu insemni nimic pentru nimeni.

As pleca undeva ..dar nu am unde.

-„daca tristetea ar putea exclama macar un miau amarat . atunci toti cainii

nesatui si barbari ar fi pe mine .de aia mi-e frica sa ies .”

Da .. sunt in clasica depresie de joi seara. Trebuie sa fug de durere , sa-i interzic gandului sa se aventureze pana acolo. Dar e prea tarziu ..

 

Nu vrei sa dansam in ploaie ? – Nu ! – taci , lasa-ma . Nu e drept.

Nimic

Inertie. Ma cuprinde oboseala. Am ochii umflati de somn – si o durere ingrozitoare de capatana. Nu mai pot tine pasul.

Ma enervez prea usor. As vrea sa citesc sau sa scriu , dar nu am rabdare. E normal sa fiu atat de obosita ?

 

Ma duc sa trezesc patul. Sunt fericita ca exista. :)

Programul de azi

Buna dimineaţa , sooooare ! Nu ştiţi de ce sunt atât de fericită ? Pentru că Suceava asta a noastră prăfuită şi monotonă , s-a gândit sa ne faca o surpriza .. şi şi-a schimbat pantalonaşii. Şi nu doar – ci şi-a pus si o bluziţă parfumată şi o palărie cochetă. Azi deci , trebuie să ne asortăm. Lăsaţi-vă tristeţile aruncate in dulap şi desenaţi-vă si voi pe chip un zâmbetel. :P  Te simţi atât de bine apoi ..

 

Filon platonizează , ori Platon filonizează ? :))

 

Azi să vă trăiţi viaţa ! Mâine poate o să vă cadă un ghiveci în cap . Ce altă mare pierdere atunci decât timpul pierdut în amorţire ?

 

Pentru azi vă doresc iubire ! Ah .. şi râdeţi mult . Lăsaţi-vă azi ţigările şi cumpăraţi-vă de râs !

 

Andreea.

Aceeasi dulceata

Am un chef nebun – de nimic .Sunt praf . Si nici nu am cui sa ii spun asta . Lui ?!  Dar nu m-ar intelege. E rupt total de peisaj si de mine.

Intr-o mana tin tigara si cu cealata ma joc in parul lui . Ma razbun – am sa il trag de par.  El tot timpul se joaca in parul meu. E un copil mare si e doar al meu. V-am spus ca am parul cret ? Si ca zambeste tot timpul ? Curiosilor :P ..

 

Cred ca incep sa imi revin . Blog-ul imi alimenteaza ideile si ma suporta chiar daca ii vorbesc de lucruri inutile si fara rost. Ati simtit si voi asta ?

 

El nu raspunde decat – da ,iubito, asa-i , iti multumesc iubito , si isi indreapta din nou ochii spre cartea lui plictisitoare. Galbena si imensa. Sex si mister. Nu e asta ce isi doresc toti barbatii de la viata ? :)) . Traiesc cu speranta ca nu – aici e doar fictiune.

 

Pe birou , o bucata nemancata de prajitura , firmituri , flori , cerneala si carti. Miroase violent a zambile. E cumva primavara ? Starea de confuzie atinge apogeul. Ce usor e sa zambesti . :) ( pe ei nu ii inteleg – nu stiu limba morocanosilor ) . Promit ca nu am sa o invat niciodata ! Pe cuvant de actor !

 

Andreea.

Am cazut…

Un fulger a lovit ingerasul. Am cazut. In oceanul de melancolie. Am nevoie de un colac de salvare. Vreau un colac de salvare. Da-mi-l. Arunca-mi-l daca nu ai cei sapte ani de-acasa si nu stii sa fii politicos. Aaa… nu vrei sa mi-l dai? Niciodata n-ai vrut, de ce ai vrea acum… tocmai acum… Faci tot posibilul sa te urasc, nu-i asa? Aproape ai reusit…

Banal… totul e banal… tu esti banal…

Ce gust are durerea? Gust de alune prajite, de migdale; gust de carti vechi. Ai mancat vreodata o carte veche? Cuvintele nu s-ar supara, sunt obisnuite… Incearca! Stai ca ti-a ramas o litera printre dinti! Care? Da, aia, de unde stiai? Cate stii tu…

De fapt nu stii nimic, ai uitat totul    ai vrut sa uiti totul! Ceea ce este o mare diferenta!

Dar sa lasam asta pentru alta data, pentru cand ai sa te trezesti din somnul tau, pentru cand ai sa iesi din intunericul in care te-ai lasat invaluit, pentru cand ai sa ma lasi sa te scot la suprafata apei. Ti-e frica? Nu mai tare ca mie…

Dormi in continuare! Viseaza balauri cu sapte capete imbracati in balerine, flori care se imbratiseaza si isi soptesc una alteia vorbe dulci, soldati care trag unul in altul cu bomboane de ciocolata, nori care se fugaresc unul pe altul sub privirea duioasa a soarelui si a lunii, soarele sarutand luna, persoane care se cearta dar in loc de tipete, le ies pe gura ciripituri de vrabiute, o casa de turta dulce in care sa locuim… Ce frumos visezi!!!

Aaa..astea sunt visele mele… am uitat ca tu nu visezi… ce copil sunt…

 

de Vis

So far away

Durerea are gust ?

Azi cineva mi-a spus ca nu –  si m-a amuzat . Cum nu are gust ?  Atunci iubirea de ce e dulce si .. migdalele de ce sunt amare ?

Durerea mea are gust de vanilie si miros de lacramioare. O simt si acum . O savurez usor.

 

Mi-e frica sa ma uit in jos. Daca am sa il vad pe el ? Nu intelege. Zambeste si mai mult , sarmanul . Isi revine din coma de idei.

 

Chiar asa spuneai ? – si se apropie de buzele mele. Dupa o absenta de o viata.

E tarziu , e timpul sa merg in camera – langa maimutoi. Nu sunt rea .

 

Voi ma intelegeti ? El nu . Ei nu . Sa nu sfasii nimic si sa tolerez ? Dar mie nu imi plac maimutele .:(

 

Am sa aleg soarele gol , fara zahar .

Am sa iau lectii de respiratie.

Am sa il dau afara.

 

Maimutica isi doreste ca ziua de marti sa fie mai buna decat ziua de luni.

Lui ii par adorabila asa cum sunt.

 

Andre.