Clasica lene de marti dimineata :)

Heey ! Buna dimineata . :)

Ar trebui sa invat la franceza , dar nu am nici un chef .. Mai stau 5 minute si ma apuc de treaba . V-am spus ce batranica „adorabila” am la franceza ? Da .. parca e o bunicuta . Oare de ce nu sta si ea , ca oamenii ( de varsta ei ) acasa , sa se joace cu pisica ( sau cu motanul – ?! ) , sa faca cozonaci si sa aiba grija de nepoti ? Incredibil .. Chiar nu are nici un vecin de spionat ?

Cred ca nu . Sau poate ca .. chiar ii place ce face ( cu noi – din noi ) . Rabdarea e o virtute – indeed .:))

Mon occupation préférée. – Aimer.

Ce mananca o buburuza ?

Ce zi somnoroasa a fost azii .. Am dormit intruna – si la amiaza , ceea ce e foarte ciudat . Acum ma simt atat de bine .. si cu un chef de vorba molipsitor .:)) . Caut victime !
Sunt si foarte vesela . Mai mult , cant . Cannnnt . Uite asa .
Ar trebui sa ma ingrijorez ? . Fiecare moment de fericire este urmat de prabusirea in gol . Ehehe – dar eu am aripi . Inca nu stiu cum functioneaza , dar am sa imi dau eu seama .
In weekend am fost plecata . ( da .. si cu vaporasul :) – cand nu sunt eu dusa ?! ) . Stiu ca nimeni nu mi-a dus lipsa .. iar asta e foarte bine . – nu de alta, dar ma simteam prost apoi .
Ca de obicei .. decorurile sunt frumoase , teaturul este plin de viata , iar eu nu sunt o stea .:)) . Eu sunt .. o buburuza fermecata . Aripile mele sunt de martipan . Si prietena mea cea mai buna e o girafa . Recunosc , ma inteleg bine si cu logodnica elefantului si cu sora greierului . Si si .. mai sunt atatia .. dar nu mai am timp . Mi se topesc bulinele . ( eu i-am zis sa le coloram cu un marker , dar nu .. el a vrut inghetata de mure – el e vinovat ! ) . Aaa .. cum sa uit de el ? Personajul „el ” este un pitic . Azi am divortat .
Acum va las . Ma duc sa ma pierd in peisajul meu verde .
Si inca o intrebare : ce mananca de obicei o buburuza zuza ?
Gutui ?

Eu sunt aia mica ! :))

Azi

Astazi vreau sa ma imbat cu soare. Hai si tu cu mine…

Vis

Concert Voltaj

A fost in seara asta .. Am cantat , am facut si pe albinuta , mi-am incarcat butoiasele cu optimism ( ce va fi – va fi ) si am ras . Ingredientele unei seri perfecte. ( doar stomacelul meu nu era de acord – am fost direct de la scoala .. dar ce mai conta ? ) . Atmosfera ok  + muulti curiosi . ( ha ! – printre care si eu ) .
Apoi m-am plimbat .
Am depanat amintiri .. si iar am ras .
2 ore jumatate m-a suportat baiatul . ( asta fiind doar inceputul ) . Sper ca s-a simtit bine .. pentru ca eu asa am facut .:d Si seara s-a incheiat .. cu .. ceva dulce .
Ce curiosi sunteti. Nu am sa va spun nimic . Insa ceva s-a schimbat .
Va las cu o melodie .. care imi place foarte mult . .
 

Imi miroase suspect a iubire ( sau nu ?! ) ..Salvati-ma pana nu ma pierd ..( sau lasati-ma sa zbooor ) .

de o fetita cucuiata  :)

Poveste…

Haideti sa va spun o povestioara, una cu usite… De fapt e mai mult un exercitiu de imaginatie :)

Imaginati-va ca mergeti, si mergeti si mergeti fara nicio tinta, fara a vedea ceva interesant in cale. Asta pana cand dati peste o usa larg deschisa, ce va capteaza intreaga atentie.  De mentionat ca nu se vede ceea ce e in spatele usii, dar auzi numai niste sunete care iti incanta auzul si care iti fac  inima sa-ti tresare, si parfumul….Doamne, parfumul acela trezeste in tine sentimente necunoscute.  Stai si analizezi, cu ratiunea ta ce nu poate fi tulburata de nimeni. Ba te apropii, ba te departezi. Dar nu, nu poti rezista tentatiei… totul este mult prea ispititor. Asa ca te indrepti, cu o hotarare amestecata cu timiditate spre usa. Acum ori niciodata! Faci o prostie… usa se  inchide. Tocmai cand aveai cea mai mare nevoie de a scapa din lumea asta de rahat,  indiferent ce iti oferea lumea din spatele usii. Toti se uita la tine…fie cu dispret, fie cu admniratie: „Ce ai pierdut…cine stie daca vei mai avea alta ocazie…” ; „Bravo…asa te vreau…echlibrata, cu capul pe umeri, ca intotdeauna. Ce s-a intamplat cu tine in ultima vreme? Erai diferita, acum ai revenit la normal” Insa te simteai bine diferita, te simteai tu insesi, doar tu si usa aia…

Timpul a trecut, insa tu tot acolo ai ramas. Insa nu se intampla nimic, nicio soapta, nicio miscare. Dar tu speri in continuare. Deodata auzi ceva. Iti lipesti urechea de lemnul rece pentru a deslusi mai bine. Auzi numele tau. Deci nu te-a uitat… Dar stai, nu pleca… Te lasa asa, fara nimic, din nou. Doar o iluzie. Urli, dai cu pumnii si picioarele in usa, poate-poate te aude si iti da drumul. Plangi, zbieri, suferi. Nimic nou. „Imi pare rau… nu esti tu… nu acum…”. Si s-a terminat.

Pleci. Uiti totul. Ce dracu’ ai vazut tu la usa asta? Cu ce e ea mai speciala ca altele? Iti vezi de drumul tau. Dai peste alte usi, desi nici una nu era ca prima. Iti repugnezi orice sentiment de genul. Totul a fost dat uitarii. Usa aia nu a fost niciodata deschisa pentru tine. Te conformezi ideii. Asta e. Life goes on!:)

Deodata, dupa multa vreme, dupa ce totul s-a uitat, dai din nou peste usa asta. Inchisa. Ca atunci cand ai lasat-o. Treci pe langa ea. Ce ti se poate intampla? Se intredeschide. Acea voce si acel parfum starnesc iar frenezia din tine. Acum parca mai puternic ca niciodata.  Ai o revelatie. Usa s-a deschis pentru tine. Acum te vrea. Are nevoie de tine. Ce faci, intri sau pleci mai departe?

O prietena mi-a zis ca ar intra, orice ar fi. Mie mi-e frica de necunoscutul de dupa usa. Acelasi necunoscut care ma provoaca si ma ispiteste. Nu pot zice nici da, nici nu. Urasc griul. Dar daca nu intru, voi regreta, stiu asta. Ce sa fac?

Sunt ciudata, mi s-a zis de n ori acest lucru. Stiu, si sunt mandra ca sunt ciudata in felul meu, ca nu sunt ca ceilalti. Nici tu nu esti ca ceilalti. Si tu esti ciudat. Te-am prins!!! Si nu-ti mai dau drumul…

 

de Vis

Eu cu cine ma marit ?

Copii trebuie, copii fac . De cate ori nu ai auzit aceste vorbe de la parinti,bunici, unchi care te rasfatau peste limita ? La care noi , prostutii , ne bosumflam si ne imaginam cat e de bine si frumos sa fii mare – fara sa stim , ca ,de fapt,  a fi copil e cel mai minunat lucru.

Zambete , rasete , plasete , bataite , poezii , masinute si papusi . Parca toate ne-au facut copilaria mai frumoasa , nu ?

Cine nu isi aminteste de mereu aceleasi discursuri : “Stai sa ajungem noi acasa , sa vezi tu ce patesti ! “ sau “ Daca nu esti cuminte , am sa plec in lume . – Si ma iei si pe mine cu tine ? – Ma mai gandesc. “ Si aici alte lacrimi ..

Ooo .. dar cel mai mult ma speriam de babute. Mai ales cand se apropiau de mine si-mi spuneau : “Cine e fetita asta obraznica ? Ia s-o bage baba-n sac ! “.. Aoleu .. incepeam sa tip de ziceai ca ma taie cineva.

Cand eram mica de tot , era un chin pentru ai mei sa mearga cu mine la cumparaturi .Ma puneam pe jos si incepeam sa tip – daca nu imi cumparau ce vroiam. Eram o pofticioasa ! Ma mir ca nu m-am facut cat un balon.

 

Apoi , ascunzatoarea mea preferata era in dulap.Iubeam dulapul acela ! Cand inchideam usa , lumea se facea mica, mica ; eram doar eu si un ursulet , de care nu ma desparteam niciodata. El nu avea nume ; era doar “ursuletul’ – vechi , saracul , un cadou de-al tatei de la o prietena din liceu.  As fi ramas inchisa in dulap , toata ziua .Era locul meu magic .

Atat de magic , incat intr-o zi am adormit acolo. Eram cu unchiul meu acasa – bineinteles , el nu era la curent cu “ preferintele” mele. Va imaginati ingrijorarea – “A disparut copilul . Unde e Andreea ? “ . Toata familia alertata . Copilul dormea atat de frumos ; visa la printese , castele , rochite – ca orice fetita care se respecta.

 

O alta problema , care mi-a bantuit copilaria , era vesnica intrebare : “ Eu cu cine ma marit ? “  – cu care mi-am terorizat parintii. Nu era o joaca , era chiar foarte serioasa treaba . Ma intelegeam foarte bine cu baietelul vecinilor de la 1. Asta pana cand , timid , mi-a pus marea intrebare ( care , intre noi fie vorba , m-a cam pus in incurcatura ) . De atunci , principale mea problema era : “Mami , sa ma marit cu Suiu ? “ ( numele lui era de fapt Marian , insa nu stiu de ce ii spuneam asa ). De cand ne-am mutat , nu l-am mai revazut .Ma intreb .. oare ce-mi mai face “barbatul” ? J) Oare ma mai tine minte ? – prima lui iubire ..

 

Ahh ..copilarie ; mirosi a naftalina.

Sugativa bea cerneala – hartia va fabrica niste pete.

Vreau sa fiu o girafa.

Soseste pipi .

Hai sa fim din nou copii. De ce nu vrei ? Hai sa papam pufarini. Hai sa ne imbatam de culori . Hai sa coloram lumea asta .. impreuna. Hai sa ne jucam. Ce spui ? Esti prea ocupat azi? Spune-mi ceva dulce.

Sau esti amar ?

Chiar daca

O melodie care iti ajunge acolo , acolo unde e atat de mult praf cateodata . Iti ajunge si iti intra in sufletel ..

Pentru ca  doar ” amintirile-au ramas de-atunci ” ..

Cum e la scoala

Da ..scoala . Batrana cladire care ne suporta in fiecare zi nemultumirile , stiinta si nestiinta ,  bucuriile si infrangerile , tipetele si comportamentul de gradinita ( al unora ) .. precum si viciile de toate zilele .. Nimic din ingrozitorul portret cu care ne-am obisnuit ;  nimic din inchisoarea in care suntem inchisi 7-8 ore pe zi . Pentru ca scoala nu e doar un „must ” , fata de care trebuie sa ne supunem ( fie ca vrem , fie ca nu ) – ci este si  locul unde se formeaza cele mai frumoase prietenii , unde se pun la cale cele mai nastrusnice „evadari ” – locul de care o sa ne amintim intotdeauna cu drag – sau nu . – parerile sunt impartite .:))

 

Dar nu totul e atat de ok cum pare .

Scumpii nostrii ” colegi de celula ” nu sunt mereu asa cum ne-am dori noi ; incercam totusi sa ne intelegem cat mai bine , sa ne cunoastem , sa ne ajutam , sa facem din acesti 4 ani pe care ii petrecem impreuna – o perioada de neuitat.

Ieri , la ora de psihologie , mi-am dat seama ca, de fapt , nu am incercat deloc – sau nu suficient. 

Dupa 1 an si 7 luni ( aproape :d ) , in care am impartit aceeasi „celula” , acelasi aer , acelasi pranz :)) si aceleasi probleme existentiale – uitati la ce concluzie am ajuns .

Realitatatea e .. verde . Criticile sunt multe . Asteptarile sunt imense – in raport cu implicarea noastra. 

Judecati voi . Eu va prezint plangerile . ( Ooo – dar ce plangeri ) .

 

* Neimplicare ( nu vreau , nu pot )

*Ura + multe glume proaste . Ook – ura ?!

*Irascibilitate ( eeh .. 4 zile pe luna – suportati ! )

*Mult individualism ( exista , exista .)

*Placiditate in relatiile sociale si implicare ( nu e chef dom’le ..)

*Complexe de superioritate ( ce sa faci daca nasucul vrea pe sus ? )

*Dorinta de a epata ( dar cum altfel sa fii cel mai „cool ” ? )

*Prost gust in atitudine ( de acord ! )

*Tendinte antisociale + ” NO SOCIAL LIFE ” –  hai ma lasi ?!

( voi ce vreti ? daca viata s-a impartit la doi – sau la trei ? :)) ).

 

si ultima .. Androfobie .( ?! )

 :| .Hahaha . Nu va speriati .

Si cam atat ..

Se pare ca ..renumitul motto „Toţi pentru unul, unul pentru toţi!” , nu prea functioneaza pe la noi . Sau functioneaza , insa cu intreruperi ( si ce intreruperi ) .

 

In rest , totu-i bine si frumos .. pe la noi . :)

O portocala

Cu intarziere .. melodia saptamanii .  M-am trezit cu ea in gand .

Voi ce spuneti de o portocala ?

Va doresc o zi portocalie !

Sever

Se poate sa te saturi de ceva , chiar inainte de a-l fi „gustat” ?

Se poate sa simti atat de mult dezgust , incat sa iti vina sa vomiti ?

Se poate sa simti , dintr-o data , ca nu mai suporti – ca nu mai vrei sa continui ?

Minunat !!

 

Pai DA – uite ca se poate .

 

Intrebarea e : de ce se ajunge aici ? Simplu ; tot din vina noastra . Pentru ca oamenii nu sunt de incredere ( some of them ) – sta in natura lor sa minta si sa dezamageasca. Ei mint . Mint tot timpul ; desi nu au nici un motiv sa o faca . Am sa ii numesc idioti – pe cei care incurca fara rost spatiul si timpul .

Ma razbun – cuvintele sunt arma mea .

 

Nu sunt suparata . Doar realista – dupa o zi de c***t.  Ziua voastra cum a fost ?