Clasica lene de marti dimineata :)

Heey ! Buna dimineata . :)

Ar trebui sa invat la franceza , dar nu am nici un chef .. Mai stau 5 minute si ma apuc de treaba . V-am spus ce batranica „adorabila” am la franceza ? Da .. parca e o bunicuta . Oare de ce nu sta si ea , ca oamenii ( de varsta ei ) acasa , sa se joace cu pisica ( sau cu motanul – ?! ) , sa faca cozonaci si sa aiba grija de nepoti ? Incredibil .. Chiar nu are nici un vecin de spionat ?

Cred ca nu . Sau poate ca .. chiar ii place ce face ( cu noi – din noi ) . Rabdarea e o virtute – indeed .:))

Mon occupation préférée. – Aimer.

Chiar daca

O melodie care iti ajunge acolo , acolo unde e atat de mult praf cateodata . Iti ajunge si iti intra in sufletel ..

Pentru ca  doar ” amintirile-au ramas de-atunci ” ..

Cum e la scoala

Da ..scoala . Batrana cladire care ne suporta in fiecare zi nemultumirile , stiinta si nestiinta ,  bucuriile si infrangerile , tipetele si comportamentul de gradinita ( al unora ) .. precum si viciile de toate zilele .. Nimic din ingrozitorul portret cu care ne-am obisnuit ;  nimic din inchisoarea in care suntem inchisi 7-8 ore pe zi . Pentru ca scoala nu e doar un „must ” , fata de care trebuie sa ne supunem ( fie ca vrem , fie ca nu ) – ci este si  locul unde se formeaza cele mai frumoase prietenii , unde se pun la cale cele mai nastrusnice „evadari ” – locul de care o sa ne amintim intotdeauna cu drag – sau nu . – parerile sunt impartite .:))

 

Dar nu totul e atat de ok cum pare .

Scumpii nostrii ” colegi de celula ” nu sunt mereu asa cum ne-am dori noi ; incercam totusi sa ne intelegem cat mai bine , sa ne cunoastem , sa ne ajutam , sa facem din acesti 4 ani pe care ii petrecem impreuna – o perioada de neuitat.

Ieri , la ora de psihologie , mi-am dat seama ca, de fapt , nu am incercat deloc – sau nu suficient. 

Dupa 1 an si 7 luni ( aproape :d ) , in care am impartit aceeasi „celula” , acelasi aer , acelasi pranz :)) si aceleasi probleme existentiale – uitati la ce concluzie am ajuns .

Realitatatea e .. verde . Criticile sunt multe . Asteptarile sunt imense – in raport cu implicarea noastra. 

Judecati voi . Eu va prezint plangerile . ( Ooo – dar ce plangeri ) .

 

* Neimplicare ( nu vreau , nu pot )

*Ura + multe glume proaste . Ook – ura ?!

*Irascibilitate ( eeh .. 4 zile pe luna – suportati ! )

*Mult individualism ( exista , exista .)

*Placiditate in relatiile sociale si implicare ( nu e chef dom’le ..)

*Complexe de superioritate ( ce sa faci daca nasucul vrea pe sus ? )

*Dorinta de a epata ( dar cum altfel sa fii cel mai „cool ” ? )

*Prost gust in atitudine ( de acord ! )

*Tendinte antisociale + ” NO SOCIAL LIFE ” –  hai ma lasi ?!

( voi ce vreti ? daca viata s-a impartit la doi – sau la trei ? :)) ).

 

si ultima .. Androfobie .( ?! )

 :| .Hahaha . Nu va speriati .

Si cam atat ..

Se pare ca ..renumitul motto „Toţi pentru unul, unul pentru toţi!” , nu prea functioneaza pe la noi . Sau functioneaza , insa cu intreruperi ( si ce intreruperi ) .

 

In rest , totu-i bine si frumos .. pe la noi . :)

Sever

Se poate sa te saturi de ceva , chiar inainte de a-l fi „gustat” ?

Se poate sa simti atat de mult dezgust , incat sa iti vina sa vomiti ?

Se poate sa simti , dintr-o data , ca nu mai suporti – ca nu mai vrei sa continui ?

Minunat !!

 

Pai DA – uite ca se poate .

 

Intrebarea e : de ce se ajunge aici ? Simplu ; tot din vina noastra . Pentru ca oamenii nu sunt de incredere ( some of them ) – sta in natura lor sa minta si sa dezamageasca. Ei mint . Mint tot timpul ; desi nu au nici un motiv sa o faca . Am sa ii numesc idioti – pe cei care incurca fara rost spatiul si timpul .

Ma razbun – cuvintele sunt arma mea .

 

Nu sunt suparata . Doar realista – dupa o zi de c***t.  Ziua voastra cum a fost ?

Primăvară inutilă

 

Sufocată de viaţa cu program
Şi de-acelaşi „va urma” cotidian
Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari –
Pedagogi şi profesori octogenari
De algebră, geografie şi pian –
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Şi-a fugit din pension
De la „Notre-Dame de Sion”.

I-am citit isprava-n calendar
Şi-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cişmigiu
Sau la Şosea,
Cum făceam alt’dată-n fiecare an,
Când eram şi eu ca ea – un licean
Cu frecvenţa cursurilor pe… trotuar…

Dar de data asta, nu ştiu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum….
Poate n-am mai cunoscut-o eu…
Poate drumul ei şi drumul meu
S-au schimbat de mult,
Şi-acum
Nu mai fac acelaşi drum…

Sau pe drumul de la Ateneu
Până la Şosea
Şi hipodrom
Primăvara n-a-ntâlnit în capitală nici un om
Să-i ureze ca pe vremuri „bun sosit”.

Şi probabil că de ciudă în oglindă s-a privit,
Şi-a dat seama c-a visat,
C-a spart geamul doar în vis
Şi că visul evadării n-a fost vis adevărat!…

Primăvară, primăvară,
Inutila mea fecioară,
Nu cumva te-ai sinucis?…                   de  Ion Minulescu

Dar voi ?

 

 

M-am hotărât. Am să scriu despre ei, despre oameni şi despre felul atât de ciudat al unora de a fi. Am să incerc ( de fapt am să mă străduiesc ) să nu jignesc pe nimeni – şi dacă am sa o fac – nu aveţi decât sa mă .daţi in judecată !

 

Oamenii sunt foarte diferiţi – şi nu doar în modul de a se îmbrăca şi în preferinţele muzicale ( subiect pe care -de altfel – l-am epuizat de atâtea ori ) – ci şi in modul de a gândi , de a privi lucrurile. Filosofic vorbind – de viziunea asupra vieţii şi asupra lumii, care diferă radical de la om la om. Deşi folosesc acelaşi vocabular , cuvintele au pentru ei alt conţinut. Nu vorbesc aici de aceia care  – mai slabi de înger fiind – au trăistuţa plină de cuvinte , replici şi expresii deocheate , pe care ţi le aruncă în faţă , fără nici un fel de introducere sau preludiu. Cu toţii cred că ne-am întâlnit – odată sau de mai multe ori – cu asemenea „situaţiuni” – unde încercăm , ca nişte actori de tragedii – să trecem peste .

 

Se practică in ziua de azi o prostituţie culturală formidabilă. Traversăm o criză într-adevăr , însă una morală. Nimeni nu mai dă doi bani pe principii si demnitate. S-a tâmpit lumea ! De ce ? Pentru că nu mai ştim cine suntem şi ce suntem ; nu mai avem conştiiţa valorii noastre. Ignoranţa şi imbecilitatea e în toi – o fi la modă. ~ Azi totul se cumpără ~ deviza stimabililor. Însă imi pare atât de rău să îi dezamăgesc , fiind nevoită şi obligată de circumstanţe – să le spun că nu se cumpără totul. Cultura, inteligenţa şi competenţa nu se pot cumpără – deoarece cultura nu o poţi achiziţiona de ici de colo. Trebuie să te apleci asupra ei un pic mai mult – dacă vrei intr-adevăr să fii cineva , nu pentru alţii – ci pentru tine şi pentru conştiinţa ta .

 

E urât sa fii ignorant. Dar şi mai urât este să râzi de ignoranţa ta. Un om incult e uşor manevrabil – de asta se întâmplă atâtea anomalii în societate. Toţi vor şi visează lucruri mari – însă nimeni nu face nimic. Verbul ” a munci ” se practică din ce in ce mai puţin. Cum să-ţi trăieşti viaţa aşa ?

 

Spectacolul e dramatic ; toţi îl contemplă.

 

Mentalitate de ciorap.

Hai să dormim.  Vorba aceea:  cui îi pasă ?

 

 

Imi ploua in suflet

Ploua intunecat .. de parca ar fi zi de spalat in Ceruri.

 

Oamenii se grabesc , alearga , tinandu-si umbrelele colorate cu grija unui actor grabit. Pe strada – simfonii de picaturi , de marionete si de ganduri ..  Oare la ce se gandesc ? Eu la ce ma gandesc ?

Ploaia e trista .. si amara acum . Oare cum ar fi fost viata mea daca as fi gasit mai des forta sa zambesc , sa ating o mana , sa mangai un obraz , sa spun „Te iubesc ” ? .. Ar fi fost diferita ? – Mai frumoasa poate decat mi-am imaginat.

Imi e dor de iubire .. un dor vechi si cumplit. Ieri , un prieten mi-a spus ca am ochii cuiva care viseaza lucruri triste. – sunt atat de usor de citit ..

Una dintre cele mai mari boli pe lumea asta este sa nu insemni nimic pentru nimeni.

As pleca undeva ..dar nu am unde.

-„daca tristetea ar putea exclama macar un miau amarat . atunci toti cainii

nesatui si barbari ar fi pe mine .de aia mi-e frica sa ies .”

Da .. sunt in clasica depresie de joi seara. Trebuie sa fug de durere , sa-i interzic gandului sa se aventureze pana acolo. Dar e prea tarziu ..

 

Nu vrei sa dansam in ploaie ? – Nu ! – taci , lasa-ma . Nu e drept.

Nimic

Inertie. Ma cuprinde oboseala. Am ochii umflati de somn – si o durere ingrozitoare de capatana. Nu mai pot tine pasul.

Ma enervez prea usor. As vrea sa citesc sau sa scriu , dar nu am rabdare. E normal sa fiu atat de obosita ?

 

Ma duc sa trezesc patul. Sunt fericita ca exista. :)